O surpriza ...

Ieri seara, imi faceam ritualul zilnic de a intra pe bloguri. Normal, am intrat si pe cel al Corinei, care are Puterea de a scrie la "Tango". Sa vad ce carti a mai citit, cui a mai luat un interviu, ce muzica mai asculta, cine a mai enervat-o sau ce perle au mai grait contemporanii nostri.

Si, cand colo, dau de un articol despre GDC si scriiturile ei culinare din Puterea. Sincer, mi-a trebuit un pic de timp sa-mi revin.Ce frumos le zicea Corina acolo, despre Gospo...

Asa ca inchei si eu cu "Multumesc,Corina!"

Si o dedicatie, in ton cu vremurile, pour tous ceux qui n'ont rien...

Negresa cu gem

Incerc sa scriu o reteta pe blog, normal, ca in cartea de bucate, nu cu tot felul de ingerinte din exterior in actul meu de creatie ( chiar am fost cuminte in exprimare, dar, macar un mic “Ufff!”, daca mi-e permis, si trec mai departe).
Deci: negresa e o reteta pe care mi-o facea mama des, cand eram mica, iar acum, fiica mea numai negresa ar vrea sa manance.

Acum,ingredientele:
2 oua
1 praf sare
1 cana zahar
1 cana lapte
2 cani faina
½ cana ulei
1 borcan mic cu gem (de prune, caise, ce mai gasiti!)
2 linguri cacao
1 lingurita bicarbonat stins in otet (putem inlocui cu un plic praf de copt, amestecat in faina)
Optional: stafide, nuca maruntita si tablete ciocolata.
Dupa ce am pregatit toate ingredientele, incalzim cuptorul la 180 grade ( trecut de 3,5,la cuptoarele noi).

Mod de preparare:
Se amesteca ouale cu zaharul si praful de sare, apoi, se adauga treptat:
-laptele
-uleiul
- bicarbonatul stins in otet
- cacao
- gemul
- faina
Se pune compozitia intr-o tava ( daca puneti intr-o tava intinsa, va iesi negresa mai subtire, ca in cazul meu, daca o puneti intr-o tava mai mica, va iesi mai inalta).
Eu am pus la sfarsit si bucatele de nuca prajta putin si tablete de ciocolata rupte in bucatele, care vor forma mici insulite pe suprafata tartei.
Lasam 30 minute, facem testul scobitorii si…gataaa!
Scoatem, avem putintica rabdare sa se raceasca, taiem in ce forme dorim si incepem sa papam. Daca aveti blog, nu uitati sa faceti “pozili”!

Scenariu de criza...la bucatarie/ Filosofind, cu ochii-n farfurie

Seara, iti vine asa, un gand razlet. "Ce-ar fi sa fac o inspectie prin congelator? Poate mai am pe acolo,ceva congelat, ratacit. Successuri...ca si anul trecut, cand gasisem vinete pentru salata, prin iunie. Cat de bine ma cunosc... Apar, dintr-o data, doua pungute rosii, cu ardei capia. Nu-i rau.La dezghetat, pana maine.
A doua zi, ajungi acasa, obosit. Stomacul isi cere drepturile. Anul trecut veneam satul, rezolvam cu o shaorma. Hmmm, o injuratura printre dinti, cureti rapid niste cartofi,ii lasi in apa, vreun sfert de ceas, sa se balaceasca si sa le iasa amidonul si ii arunci in tigaie, cu sare deasupra.Intre timp clatesti un pic ardeii,ii tai,la nimereala,in diverse forme geometrice, ii pui intr-un castron, cu un sos de ulei, otet de mere,niste condimente, vredeata si gata. Daca nu-i graba prea mare si dai si peste o ceapa, o tai si pe aia, cum ai chef, ori marunt, marunt, cat sa-ti reversi toate frstrarile asupra ei (chiar daca nu-i recomandat sa gatesti la nervi, ci sa traiesti o stare de beatitudine totala!) si o arunci peste ardei.
Pui repede cartofii in farfurie, scoti si niste branza framantata,(ramasa tot din iarna), ardeii deasupra si gata. Nu-i rau deloc,si chiar am iesit bine. Pentru ca esti un om valoros, si sa nu simti ca mai ai un pic si iti ajunge cutitul la os, faci un calcul rapid in minte: ori shaorma, ori catering, la serviciu,ori o pizza acasa, la doar 3 minute dupa ce intram pe usa, ajungeam undeva, pe la 2-3 milioane pe luna. Cata lipsa de cumpatare, de eficientizare a cheltuielilor, de perspectiva, de luare in calcul a unor eventuale riscuri...Ce-o fi fost in capul meu? Si incepi sa te intrebi, retoric :"Aveam eu oare nevoie de toate astea? Nu erau doar mofturi? Ce, chiar nu puteam sa-mi fac un pachet de acasa? Uite, in juma' de ora m-am scos. Si,raspunzi la toate, afirmativ. Ca sa te imbarbatezi.Apoi, iti aduci aaminte ce frumos era cand deschideai televizorul. Economia bubuia, toti vorbeau de infuzii de capital, de reforme inovatoare, iar un chip "angelic" se uita, parca, fix la tine, si-ti ura "Sa traiesti bine!".Acum, ce sa faci? Sa mai deschizi televizorul? Nu prea iti vine. Nuuuu, iti ajung dezvaluirile "pe surse",despre "eradicarea veniturilor nesimtite ale populatiei!". Si vrei, ca pana maine, sa simti ca "traiesti bine", vrei sa sfidezi totul.Ai vrea sa dormi,si sa nu te trezesti pana maine. Si sa iti vezi colegii fericiti, a doua zi, dimineata, fara fete posomorate in jur. Fara sa auzi:"Ai aflat? Ai auzit? Tu ce parere ai? Da' tu ce rata ai? Tu ce crezi? Bai, si tu te gandesti sa pleci? Da' unde?"



Nu prea stiu ce sa va urez.
A voastra, GDC

Gospodina de criza in "Puterea"

Astazi, va voi face un scurt anunt.
De ceva timp, am o rubrica saptamanala in ziarul "Puterea".Se numeste "Gospodina de criza va recomanda".Multumesc pe aceasta cale Corinei Stoica, sef departament "Mass media/monden" la ziarul mentionat, cea care mi-a oferit aceasta oportunitate.
Astfel, maine, voi aparea cu o noua reteta, in pagina "Timp liber".

Supa crema de primavara

Stiu ca introducerea e cam tardiva, dar, asta e, am facut copy-paste si, maine ma veti intelege mai bine.
După un weekend agitat şi sărbătorirea “cum se cuvine” a zilei de 1 mai, cu grătare, mici şi bere, organismul nostru e cel care suferă cel mai mult. Mulţi dintre noi se resimt puternic după excesul caloric şi fug la farmacie în căutare de pilule magice: laxative, pansamente gastrice, protectoare hepatice. Puţin efort şi, dacă se poate, efect imediat. Dar, în graba noastră, trecem pe lângă aprozarul din colţ sau piaţa cea mai apropiată. Ştim că acolo e tot mâncare. Şi, suntem la regim, nu?
Greşim un pic. În primul rând, ar trebui să luăm cu asalt tarabele cu legume proaspete.

Iar, din meniul nostru zilnic, să nu lipsească supa cremă de primăvară.Adevărată bombă de vitamine.Se face rapid si cu bani puţini, ţinînd cont şi de criza de buget şi cea de timp. Totul, pentru a trece mai uşor peste criza…organismului
Pentru a vedea despre ce e vorba, avem nevoie de câteva rădăcinoase :morcov,pătrunjel, ţelină, păstârnac de ceapă verde şi vreo 3 cartofi.
Le punem la fiert, adăugăm apoi un pic de ulei şi un praf de sare.şi, când sunt gata, strecurăm conţinutul.
Mixăm legumele, împreună cu frunze de lobodă, pătrunjel, mărar şi tijele de ceapă. Adăugăm treptat zeamă de la supă, până ce obţinem consistenţa dorită şi gata supa minune. În funcţie de preferinţe, puteţi opta pentru leuştean sau haţmaţuchi.


Aici alaturi de o lalea, "sa se vada ca e primavara", dupa sugestia printesei.

Poftă bună şi multă sănătate!

A voastră, Gospodina de criza

Tartă cu capsuni, scăldată în ciocolată

Am sa vă spun, mai intâi, câte intrebuintări multiple poate avea.
- e bună pentru păcălit copiii mofturoşi, care nu mănâncă fructe, nici măcar în tarte. Fructele nici nu se vor mai simti. Am facut acest experiment cu doi mofturoşi de profesie şi se certau, puneau pariuri şi se jurau că nu e cu fructe;
-e bună pentru impresionat musafirii, care poate s-au saturat de aceeaşi tarta cu fructe pe care le-o puneţi pe masa, de fiecare dată, an de an, numai că schimbati fructele, în funcţie de anotimp.
- e buna pentru o cina romantica, mai ales daca o faceţi cu căpşuni, şi azvârliţi şi câteva, deasupra, numai bune de cules şi de intrebuinţat în scopuri practice! Modul în care o utilizaţi aici depinde de fiecare, eu sunt femeie serioasă şi “nu se cade” să vă dau explicaţii.
- e buna pentru impresionat soacra, sosită in vizită, cu specificaţia să îi reamintiţi că e după o reţetă de “suflet”, primită de la ea
Dar, să las vorba şi să trec la reţetă.

Ingrediente:
- pentru blat:
- 8 ouă
- 250 g zahar
- 6 linguri apă clocotită
- 6 linguri ulei
- 250 g făină
- 2 linguriţe praf copt
- 1 praf sare
- 300 g căpşuni
Mai avem nevoie de:
- Glazură ciocolată
- fulgi migdale
Glazura: se amestecă ciocolată neagră, 75% cacao, topită la bain-marin, cu 100 ml apă sau lapte, o lingură unt şi cu zahăr pudră (opţional).
Cantitatile le puteti injumatati, pentru o tava mai mica. Deci, 4 oua, 125 g zahar…
Fata de reteta clasica, pe care o am in caiet, cu cantitatile masurate la pahar si cu mult praf de copt sau bicarbonat dizolvat in otet sau lamaie,acest pandispan nu are gustul acela specific. Care pica greu la stomac. Intelegeti cred, ce vreau sa spun.
Mai intăi, facem pandişpanul pufos: separăm albuşurile de gălbenuşuri şi primele le batem cu un praf de sare.
Adăugăm zahărul treptat, apa, uleiul, iar apoi gălbenuşurile, pe rând.
La sfărşit turnăm în trei tranşe făina amestecată cu praful de copt.
Compoziţia o punem într-o tavă tapetată cu hârtie de copt şi aşezăm deasupra o parte din fructe.
Trecem tava în cuptorul preîncălzit 10 minute la 180 grade pentru 30 minute.
Scoatem tava din cuptor, lăsăm să se răcească.




Turnăm apoi glazura de ciocolată, ornăm cu căpşuni şi cu fulgi de migdale.
Blatul răcit poate fi însiropat şi astfel vom obţine un spectaculos tort.



Pofta buna.
A voastra, GDC

“Viata pe un peron”, Octavian Paler- un altfel de reteta

Tot mai mult, in ultimele zile, m-am gandit la romanul “Viata pe un peron”, de Octavian Paler. Nici nu era nevoie sa comemoram 3 ani de la moartea lui. Acum, e mai actuala ca oricind opera “Maestrului”.
O sorbisem in liceu. Cu pixul, incercuiam, subliniam si uitam de toate. Cum sa nu imi amintesc de Octavian Paler, cand totul se reia, ciclic? Poate ca la noi, asta inseamna perfectiune. Si, cine nu stie inca ce e “PERFECTIUNEA”, va avea ocazia sa o invete. Sub alt chip, in alta forma, cu alte haine. E si asta o provocare.

Cum sa nu imi amintesc de “Viata pe un peron”, cand vad ca incepem, unii sa asteptam trenul, in tacere, altii, zgomotos, urlind, in timp ce pe sine trece un vagon de lux. Din cand in cand, se mai deschide un geam si cineva isi scoate capul, in graba. Degeaba. Cu totii ramanem in urma, in ceata: unii tacuti, altii revoltati. Multimea din gara parasita nu se plictiseste, insa. Vagonul circula dupa un orar bine stabilit, creat special pentru oamenii care asteapta. Daca au noroc, cateodata, coboara cineva din vagon. Unii, uita ca au asteptat atat. Si, se bucura. Cei zgomotosi tipa in continuare. Pacat, nu se aude nimic. Cei plictisit, stau in continuare, tacuti, blazati. Nu le place nici zgomotul si, deja viteza vagonului parca i-a orbit. Ei, doar asteapta. Nici ei nu mai stiu ce. Poate un tren, un altul.

Cum sa nu imi amintesc din nou, de Octavian Paler, cand vad ca am ajuns, cu totii, de-a valma, in vagonul marfar? E bine pazit, iar accesul in cel de lux e interzis. Vagonul marfar e supraaglomerat si nu mai face fata. Daca vrei sa rezisti in el, trebuie sa fii orb si surd. Unii, ignora tot ce e in jur, altii se hranesc cu imagini de pe plasma unde se deruleaza imagini din vagonul de lux. Din cand in cand, trenul stationeaza si atunci seful de tren vorbeste. Din nou, toti privesc cu atentie plasma. Altii, insa, o ignora, in continuare. Ultima data, au aflat ca vagonul marfar merge prea incet si trage inapoi pe cel de lux. Pentru a nu deraia trenul si a se salva calatorii din vagonul de lux, marfarul va fi deconectat, treptat. Din nou, unii se resemneaza cu ideea, altii sar, in cautarea unei alte gari, iar altii bat, fara nici o sansa, cu pumnii in geam.

Am ales sa ma refugiez un pic pe blog, dupa o omleta facuta in graba.Automatism, pentru a face ceva. Televizorul nu il pot deschide si nici nu am curajul. Si, am promis sa fac papanasi. Si sa ii fac bine, sa nu mai explodeze pe tavan, in bucatarie, pe hol...Asta e, viata trebuie sa mearga mai departe.

Mai jos, daca nu stiati sau, daca, vreti sa recititi, am ales cateva citate din “Viata pe un peron”!
Lectura placuta.
A voastra, GDC

Incep cu “Decalogul” si, voi termina intr-o nota optimista. Poate, va va ajuta, pe multi dintre voi.

“Decalog

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”

“Pustiul nu iartă, nu uită şi n-are momente de slăbiciune. El e orb şi implacabil. Un călău somnolent şi necruţător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pillat. Te ucide ca pe o gânganie, fără să-ţi dea nicio importanţă. Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să te atingă, fără să te vadă şi fără să te urască. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezeşte.”

“Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulţumesc cu abstracţiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există şi cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poţi vedea totdeauna, îl copleşesc martorii dintre care se aleg mereu şi călăii, şi victimele, pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire...”

“Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...”

“Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.”

"Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin."

“Una din prejudecăţile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat. Dar nu mă pot opri să gândesc că pretutindeni există o pădure în care se pierde o linie ferată. Pentru că mereu există un orizont dincolo de care considerăm că e normal să ajungem. Şi o mlaştină unde ne trag amintirile. Eu am imaginat gări, peroane şi am trăit aşteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu.”

“Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”

Poem culinar de 1 Mai

Unii ati petrecut 1Mai la munte, la mare, la pescuit, la gratar, cu peste, mici si bere.
Eu am muncit insa, de 1 Mai,si am creat acest mic poem culinar. Se vede treaba ca pe langa marii artisti ai patriei, sunt multi altii care se zbat in anonimat, asemenea mie!

Mancarica de pastai? - O reteta rapida, gustoasa si simpla. Nu stiu ce as putea spune mai mult despre ea. Doar ca, in timpurile (nu prea indepartate!) comuniste, era un fel de mancare de baza, alaturi de cartofi si mazare. Si, inspirata fiind de momentele istorice pe care le traim si de sarbatorirea Intaiului mai muncitoresc, reteta mi-a iesit in versuri!

Avem nevoie de ingrediente, normal:
De un morcov mare sau de doi mai mici
De un patrunjel si-un pastarnac, (cate unul mare sau doi pitici!),
Ceapa, usturoi si condimente, de care vrei,
Si din debara ulei, sa nu uiti sa iei.
Si, mai ales, pastai- in conserva sau la borcan
Verificam si garantia si ne uitam la an.

Apoi, pe foc, ceapa taiata si radacinile rase se pun,
Adaugam si apa, pastai si ceva condimente, pentru un gust mai bun.
Lasam sa fiarba acoperit,
Cat dam cu-n ruj si un creion, deschidem usa si uram “Bine ai venit!”
Sotului muncitor si plin de elan,
Secret: il controlam in buzunar, poate gasim vreun ban.
Bine-nteles, tot pentru casa sa il folosim,
Luam o sticla de bere, sa-i demonstram cat il iubim!
Si incet, sa ne asezam pe canapea,
Si dintr-o halba mare sa-I permitem sa bea.
Relaxati, cu pastaioara, berea si samanta intr-un castronel,
Putem da drumul la T.V., sa ne informam nitel.
Avem si optiuni multiple, ori dam pe OTE,
Ori alegem alt post, sa vedem ce e cu Bianca lu Bote!

Sa aveti pofta mare si sa traiti si bine,
De MAI vreti retete cool, stati cu ochii pe mine!
Sunt GDC, nu-s EBA, pe lista-n P.P.E. nu figurez,
Ci, doar, pe timp de criza, la cratita… creez!

Cartofi umpluti,la cuptor

O reţetă simplă, uşoară pentru stomac, fără prăjeli.
Timp de preparare - 1 oră.

Ingrediente pentru 4 persoane:
- 4 cartofi mari.

Pentru umplutură:
- brânză sărată, de vaci, caşcaval,
- feliuţe de şuncă, salam, tăiate cuburi,
- ceapă verde, tăiată, pătrunjel,
- 1 ou fiert, tăiat cuburi
- 50 g unt,
- 4 - 5 linguri de smântână,
- sare, piper.
În funcţie de preferinţe şi buget, mai puteţi adăuga ciuperci, bacon, kaizer, piept de pui,.

Cartofii spălaţi se fierb în coajă, 30 min. Îi scoatem, îi lăsăm la răcit şi, cu o lingură, îi scobim pe lungime, de miez. Cine doreşte, poate curăţa cartofii de coajă, înainte de a-i da la cuptor. Sau se pot căli legumele şi carnea în ulei. Eu am optat pentru o varianta mai dietetică a retetei.
Îi umplem, pe rând, cu câte un pic din fiecare ingredient (brânză, 2, 3 cubuleţe unt, şuncă, ceapă tăiată rondele, usturoi feliat, carne) condimentăm, punem o lingură de smântână deasupra şi îi dăm la cuptor 30 minute, într-o tavă unsă cu unt.



Cu 5 minute înainte de a-i scoate, radem caşcaval şi aşezăm o felie de roşie peste fiecare cartof. Îi putem orna şi cu rondele de ceapa roşie.
Pentru a-i servi, îi punem cu grijă pe un platou, presărat cu pătrunjel sau pe foi de salata verde.



Mai jos, doua sectiuni rautacioase.





Miezul de la cartofi, amestecat cu verdeaţă (ceapă, mărar, pătrunjel), cu un ou, trecut prin faină şi călit în ulei, va ajunge şi el pe masă, sub forma de pârjoluţe.
Căci, pe timp de criză, nimic nu se aruncă!

Pofta mare.
GDC

Despre melesteu! Si despre un"S-B"!

Ru-si-ni-caaa!!!
Daa, sa-mi fie rusine, am cam lipsit in ultimul timp!
Am primit si multe premii, si va multumesc pentru ele.
Sper ca nu stati dupa usa, cu melesteul, gospodine aprige din blogosfera! (se simt ele!)
Am evadat din criza, sa o sfidez putin. Bine, unde am fost, tot peste ea am dat si, la intoarcere, ma astepta cu bratele deschise. Dar, recunosc, m-am plimbat, am alergat, m-am batut cu perne, am fost prin parcuri, cu Gaza mea, m-am patat, la restaurant, cu ciorba de vacuta pe maleta (niste ochi curiosi si incruntati se uitau la mine cum faceam poze!) am facut si teme, ca doar luni incepea o noua zi de scoala.
Temele le-am facut noi, dar aburii minivacantei nu ne trecusera, ieri, asa ca am incasat un S-B la dictare.Si GDC, gospodina-mama,a cerut explicatii: " De ce ai scris "Gelu" cu g mic? Este un nume propriu!" Si raspunsul relaxat, al unui copil constient ca nu a gresit."Nu e vina mea, doamna nu a spus ca e vorba de numele unui baiat! Eu am crezut ca e vorba de gelul de dus. Vrei sa-mi spui ca nu se scrie cu g mic?"Ce vreti mai mult de atat? De vina e sistemul!
Mie mi-au mai trecut aburii vacantei si, incet, incet, imi reintru in ritm. Spre seara, poate vin si cu o reteta.
Va pup, si, spor la treaba!